Istoricul școlii

„Şcoala cea bună e aceea în care şi şcolarul învaţă pe profesor.” (N. Iorga)

Pe când Ion Creangă trăia o experienţă unică la şcoala din Humuleşti, unde nu lipseau „calul Bălan” şi „Sfântul Nicolae”, nu departe de vestitul sat de pe malul Ozanei, la Bacău, lua fiinţă, în octombrie 1859, Şcoala de Fete.

Primul dascăl al fetelor a fost numită doamna Ana Dobrea. Să nu credeţi că primii 64 de învăţăcei îşi desfăşurau activitatea într-un imobil nemaipomenit. Exista o singură sală de clasă, o încăpere învechită pe strada Armenească (azi Ioniţă Sandu Sturza), vizavi de Casa Modei. Dar fetele au învăţat cu drag cititul şi socotitul.

Ca oricărui lucru bun, şi Şcolii de Fete i s-a dus vestea în tot târgul, aşa încât, în anul şcolar următor au funcţionat două clase, o clasă I şi o clasă a II-a. După doar patru ani, în 1863, şcoala avea deja 157 de eleve care învăţau în patru săli de clasă, dar în doar 18 bănci, devenind astfel neîncăpătoare.

Pe cât de mic era spaţiul, pe atât de mare era exigenţa profesorilor. Astfel, în anul 1867, din 199 de aspirante la patru clase, au promovat doar 57, iar în 1869, din 81 de boboci de clasa I au promovat doar 45. La sfârşitul fiecărui semestru, anul şcolar fiind structurat în două semestre, fetele dădeau examene în faţa delegatului Primăriei şi a numeroşi invitaţi.

Până aproape de sfârşitul secolului al XIX-lea, mai exact până în anul 1869, în urbea noastră nu a existat librărie. Astfel, cărţile necesare fetelor erau procurate de directoare de la Iaşi sau de la Bucureşti şi apoi erau vândute elevelor.

Începutul secolului al XX-lea aduce schimbări importante. În anul 1910 se construieşte un local cu patru săli de clasă, cu sală de gimnastică, cancelarie şi locuinţă pentru directoare pe strada Negel, nr.6 (sediul Şcolii Populare de Artă).

Primul Război Mondial a adus cu el nenorociri şi mari modificări, nemaiţinându-se cont de ordinea firească a lucrurilor de până atunci. Între 1916 şi 1918, şcoala s-a transformat în spital pentru răniţi şi cantină pentru copiii ostaşilor aflaţi pe front şi pentru cei ai refugiaţilor din teritoriile ocupate de trupele germane.

Toamna anului 1919 a adus înfiinţarea Şcolii Normale de Fete, care, neavând o construcţie proprie corespunzătoare, a funcţionat în localul Şcolii Nr.1 de Fete, cedat cu dărnicie de directoarea şcolii, aceasta mutându-şi elevele în localul Şcolii Nr.2 de Băieţi de pe strada Oituz – acum Şcoala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” – şi învăţând după-amiaza până în 1930, când s-a terminat actualul local al Şcolii „Ştefan cel Mare”.

Încă din acea vreme dascălii şcolii erau renumiţi, rezultatele excelente ale fetelor ajungând la urechile Ministrului Instrucţiunii, dr. C. Angelescu care, pe 25 iunie 1935 vizitează şcoala şi aduce elogii directoarei şi celorlalte cadre didactice.

Documentele vremii amintesc de setea de cunoaştere a fetelor, căci literatura oferea opere remarcabile. În 1942 şcoala avea o bibliotecă cu 125 de cărţi şi 100 de cititoare eleve. Dascălii aveau o bibliotecă separată ce cuprindea 209 volume şi patru cititoare.

Reformele de la mijlocul secolului al XX-lea au ecou şi în sistemul de învăţământ. Astfel, în anul 1946 se înfiinţează clasa a V-a, pentru ca doi ani mai târziu, şcoala să funcţioneze cu clase I-VII. De-abia peste 12 ani, în 1060, şcoala va avea clase I-VIII.

Anul 1963 este un alt an important pentru şcoala noastră căci atunci dascălii şi elevii reuşesc să se stabilească într-un cuib nou, în actualul sediu. Totul era nou, modern, elegant: 16 săli de clasă şi laboratoare în care învăţăceii au dezlegat misterele ştiinţelor umane şi reale. În acelaşi an, şcoala şi-a luat denumirea de Şcoala Generală Nr.5.

Timp de doi ani, Liceul „Gheorghe Vrânceau” (înfiinţat în 1961 cu numele de Şcoala Medie Nr.4) a fost găzduit în spaţioasele săli ale şcolii noastre.

În anii epocii moderne (1970-1974) prestigiul şcolii noastre s-a mărit. Rezultatele excepţionale ale elevilor se datorau şi muncii dedicate a dascălilor care au înfiinţat 20 – 25 de cercuri la toate materiile. Cineclubul şcolii a creat cinci filme pe 16 mm, două dintre ele obţinând Premiul I şi Medalia de aur la filme de animaţie şi documentare didactică.

Perioada anilor ʼ70 a fost marcată şi de numeroasele excursii realizate de cadrele didactice cu elevii atât în ţară, cât şi peste hotare, la Cernăuţi, în Bulgaria, în fosta Iugoslavie, în Ungaria.

În anul şcolar 2002-2003, la Şcoala Gimnazială „Alexandru cel Bun” Bacău a fost aprobată înfiinţarea primei clase în alternativa educaţională Step by Step. În prezent funcţionează în şcoală un număr de zece clase în învăţământul primar- alternativa educatională Step by step și opt clase de gimnaziu.